Români

Românii (de asemenea rumâni, termen istoric învechit) sunt un popor european membru al familiei indo-europene. Poporul român s-a format în urma etnogenezei româneşti, pe la sfârşitul secolului al VI-lea limba română şi poporul român erau, în linii mari, formate. Venirea slavilor nu a făcut decât să nuanţeze caracteristicile limbii române şi ale poporului român. Este acceptată ideea că românii s-au format atât la sud cât şi la nord de Dunăre. După cucerirea romană din 106 în Dacia (dar şi înainte de această dată în Moesia) a luat naştere o populaţie daco-romană (respectiv traco-romană), care a fost mai târziu influenţată de popoarele slave în epoca migraţiilor, dar nu atât de mult încât să adopte limba slavă ca limbă de circulaţie. În istorie aceştia deţin exonimul de vlahi sau valahi. În Bulgaria, precum şi în unele regiuni din Serbia (Timoc),Grecia[1] Macedonia si Cehia [2], exonimul acesta este utilizat încă astăzi. O parte din slavii care s-au stabilit în spaţiul lingvistic românesc (îndeosebi în cazul teritoriilor nord-dunărene, dar nu numai) au fost asimilaţi de populaţia românească, abia ieşită din etnogeneză. Un exemplu edificator: Toponimul Şchei (de la Braşov) provine tocmai de la denumirea dată de protoromâni slavilor: şchiau „slav” <lat. sclavus „slav”. Însă cea mai mare parte a acestor slavi a continuat migraţia către sud; aceştia au trecut Dunărea şi i-au împins pe protoromânii de acolo spre Sud, în munţi. În acest fel, venirea slavilor i-a despărţit pe străbunii vorbitorilor dialectelor româneşti nordice (dialectul Daco-român este vorbit astăzi preponderent la nord de Dunăre, dar şi în unele areale sud-dunărene precum Timoc sau Dobrogea) de cele sudice (aromâna şi meglenoromâna, ambele vorbite în arealul central-sudic al peninsulei Balcanice) sau vestice (istroromâna vorbită în Istria).