limba arabă

Limba arabă (اللغة العربية al-luġatu al-‘arabiyya) este cea mai mare subramură, ca număr de vorbitori, aflată în uz, din cadrul familiei de limbi semitice. Clasificată ca semitică centrală, aceasta este înrudită îndeaproape cu akkadiana, ebraica, aramaica, siriaca, cananeana, feniciana, limbile etiopiene (gheeză, tigrină, tigri, amhară) etc. În momentul de faţă, araba este limba oficială în Algeria, Arabia Saudită, Bahrain, Comore (alături de alte limbi), Djibuti, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Irak, Kuweit, Liban, Libia, Maroc, Mauritania, Oman, Palestina, Qatar, Siria, Somalia (alături de somaleză), Sudan, Tunisia, Yemen. Pe lângă araba literară, oficială, peste tot, în comunităţile arabe, sunt folosite, în viaţa de zi cu zi, felurite dialecte arabe. În afara ţărilor menţionate, araba este folosită ca limbă de cult peste tot unde a însoţit islamul: în Asia Centrală, China de Vest, Turcia, Iranul, Afganistanul, India, Pakistanul, Bangladesh, Indonezia, Malaezia, Filipine, Africa Centrală şi Orientală, în unele părţi din Europa (cu precădere, Peninsula Balcanică) etc. În afara acestor zone care au o lungă şi bogată tradiţie islamică, practic, în momentul de faţă, datorită emigrărilor, există comunitaţi islamice (mai mult sau mai puţin stabile) peste tot în lume. Având în vedere răspândirea şi importanţa sa în lume, din 1974, araba a fost adoptată ca una dintre limbile de lucru ale Organizaţiei Naţiunilor Unite.