linia Oder-Neisse

Denumire dată frontierei polono-germane stabilite la 2 august 1945 de Conferinţa de la Potsdam de-a lungul râului Neisse (Lausistzer Neisse) de la frontiera cu Cehia şi pînă la vărsarea acestuia în rîul Odra (Oder), apoi de-a lungul talvegului navigabil al Odrei şi pîna la vărsarea sa în Marea Balticâ, dar lăsînd oraşele Szczecin (Stettin) şi Świnoujście (Swinemuende) de partea poloneză a frontierei. În urma trasării acestei frontiere Germania a pierdut cea mai mare parte a provinciilor istorice Pomerania şi Silezia, partea de est a Brandenburgului şi cele două Prusii (Orientală şi Occidentală), avînd o suprafaţă totală de 113,7 mii km2. Dintre acestea 15,1 mii km2 i-au revenit Rusiei (actuala regiune Kaliningrad) şi 98,6 mii km2 Poloniei. Cca 9 milioane dintre cei peste 10 milioane de locuitori ai acestor ţinuturi au fost expatriaţi între 1945-1950 în Germania. Dintre cei rămaşi cca 0,6 milioane erau etnici polonezi (în sudul Prusiei Orientale şi în Silezia Superioară) şi încă undeva 0,6 milioane erau etnici germani pe care statul comunist polonez i-a identificat ca fiind "polonezi germanizaţi". Golul de populaţie creat după expulzarea germanilor a fost acoperit cu cca 4 milioane etnici polonezi expulzaţi din teritoriile poloneze răsăritene, anexate de Uniunea Sovietică. Legalitatea frontierei polono-germane a fost vreme îndelungată un subiect de discuţii, întrucît RFG nu a recunoscut-o ca frontieră de-facto a Poloniei decît în 1970, iar prevederile Conferinţei de la Potsdam stipulau că frontiera polono-germană va fi stabilită definitiv doar de o conferinţă de pace. Soluţionarea definitivă a acestei probleme s-a produs abia în 1991, după semnarea acordului de frontieră dintre Polonia şi Germania reunificată. Conform aceluiaşi acord Polonia recunoştea existenţa unei minorităţi germane şi oferea o serie de drepturi acesteia.