spaţiu

Wikipedia în limba română - enciclopedia liberă

Download this dictionary

Spaţiu

Spaţiul în filozofie şi fizică

Categorie filozofică ce desemnează forme obiective şi universale de existenţă a materiei în mişcare.
Categoria spaţiului exprimă ordinea, poziţia, distanţa, mărimea, forma şi întinderea obiectelor coexistente în lumea reală.
Spaţiul are trei dimensiuni, spre deosebire de timp, care are o singură dimensiune. În plus, timpul se scurge într-o singură direcţie - numai înainte.
Atomiştii antici (Democrit , Epicur) considerau spaţiul ca un receptacul vid şi infinit al atomilor materiali.
Aristotel considera că spaţiul este suma locurilor pe care le ocupă corpurile şi că atât materia cât şi spaţiul ar fi finite.
Cocepţia atomistă despre spaţiu şi timp (pusă şi la baza geometriei lui Euclid), a fost dezvoltată în filozofia modernă de către Newton.
Pentru Newton spaţiul şi timpul sunt absolute, obiective şi universale, deci independente de materia în mişcare.
Engels consideră că formele de bază ale oricărei existenţe sunt spaţiul şi timpul şi că o existenţă în afara timpului este o absurditate tot atât de mare cât şi una în afara spaţiului.
Berkeley, Hume, Mach, Bergson neagă obiectivitatea spaţiului şi timpului, punându-le în dependenţă cu conştiinţa omului sau ca forme subiective ale trăirilor sale subiective.
Kant consideră că cele două categorii sunt forme apriorice ale sensibilităţii umane.
Hegel consideră spaţiul şi timpul ca fiind două categorii ale ideii absolute.
Constituirea geometriilor neeuclidiene de către Lobacevski, Bolyai, Gauss, Riemann, a contribuit la formarea concepţiei după care proprietăţile geometrice spaţiale nu sunt pretutindeni aceleaşi, fiind determinate de proprietăţile fizice. Spaţiul este deci neomogen şi anizotrop.
Teoria relativităţii lui Einstein, (numită şi teoria fizică a spaţiului şi timpului) a demonstrat că proprietăţile spaţio-temporale (lungimea corpurilor şi durata fenomenelor), depind de viteza de deplasare a sistemelor materiale şi că structura sau proprietăţile continuului spaţio-temporal variază în funcţie de concentrarea maselor substanţei şi de intensitatea câmpului gravitaţional generat de către acestea.
Unitatea cu materia determină caracterul infinit al spaţiului şi eternitatea timpului.

Mai multe la Wikipedia.org...